Artistul american Spenser Little a realizat, într-o hală a fabricii UZUC din Ploiești, o instalație impresionantă ce include o figură feminină de trei metri înălțime și muncitori din sârmă, folosind materiale vechi din uzină. El a lucrat fără un plan prestabilit, confecționând lucrarea în mod intuitiv. „Am venit aici fără să am habar ce urma să fac”, a declarat artistul într-un interviu acordat HotNews.
Despre stilul său artistic
Spenser Little creează opere de artă din sârmă, modelând-o manual cu un clește special, obținând astfel chipuri, siluete și diverse obiecte. Multe dintre lucrările sale sunt construite dintr-un singur fir continuu. Artistul a fost invitat să participe la expoziții internaționale în diverse țări și este bine cunoscut în cercurile artei urbane.
Instalația din hala fabricii UZUC are o dimensiune comparabilă cu un apartament cu patru camere. Figura centrală este descrisă de artist ca o „Zeiță-Mamă” și este denumită „Mama Natură”, iar în panoul informativ de lângă lucrare este menționată ca fiind „Maica Domnului”.
Festivalul de artă urbană Artown Now se desfășoară la a cincea ediție în incinta fabricii UZUC din Ploiești, iar sculptura va fi expusă până pe 4 octombrie.
Detalii despre instalație
Figura feminină are o coroană ornamentală mare, iar pieptul și vestimenta sunt realizate din tablă ruginită și resturi metalice. Muncitorii sunt reprezentați prin siluete din tije subțiri de metal, iar în jurul lor se află cărți tehnice, căști și mănuși folosite anterior în fabrică.
Spenser Little a povestit cum a fost invitat să bea palincă într-o casă din Ploiești și a împărtășit o întâmplare în care a reușit să repare o mașină în deșertul Valea Morții din California, folosind sârma de sculptură.
„Vizitatorii pot învârti o manivelă, cam ca la un automobil Ford Model T vechi”
– HotNews.ro: Ce reprezintă această instalație de artă, ar putea fi România?
– Spenser Little: Este un fel de Zeiță Mamă. Nu vreau să îi dau însă o identitate atât de precisă. M-am gândit intuitiv la o reprezentare a acelei forțe care generează și controlează viața, un fel de „Mama Natură”.
– Care este ideea cu cei doi bărbați din sârmă de lângă personajul feminin?
– Cei doi bărbați mai în vârstă pot reprezenta politicieni sau oameni de afaceri care încearcă să profite de figura centrală. Chiar dacă ei îi șoptesc la ureche, ea continuă să controleze totul.
Acești muncitori țin în mâini manualele tehnice, învățând cum să transforme natura în produse. Zeița generează resursele necesare pentru omenire, iar muncitorii își mișcă mâinile cu entuziasm. Este un omagiu adus acestei figuri centrale.
– Sunt și componente care se mișcă?
– Da. Vizitatorii pot învârti o manivelă, care pune în mișcare mecanismul din spate. Este un sistem simplu, realizat din piese găsite în fabrică.
Am dorit ca muncitorii să fie percepuți ca niște spirite, reflectând energia și munca depusă în acest loc.
– Aveați un plan clar să faceți instalația aceasta când ați venit la Ploiești?
– Nu. Am venit fără un plan. Am lucrat intuitiv, bazându-mă pe materialele disponibile.
„Nu gândi. Lucrează”
– Nu a existat nici măcar o schiță pe hârtie?
– Nimic. Totul a fost realizat prin coordonarea ochi-mână.
– Și nu este nevoie să măsurați la centimetru, la milimetru?
– Nu. Folosesc „ochiometrul” pentru a măsura.
– Noi îi spunem în română „ochiometru”.
– Ochiometru? Exact asta spun și eu! E foarte tare! Mantra mea este „Nu gândi. Lucrează.”
Nouă zile de muncă, prietenia cu sudorii și o palincă în miez de noapte
– Cum a fost în România și ce ați mai făcut în afară de această sculptură uriașă?
– După trei săptămâni, mă simt ca unul dintre muncitori. M-am împrietenit cu sudorii și am discutat despre prelucrarea metalului. Am lucrat nouă zile la sculptură, dar am realizat și lucrări mai mici.
Am lăsat aproximativ 40 de sculpturi în Ploiești și am dăruit câteva cadouri. Îmi place să creez lucruri mai mici, dar pentru festivaluri fac lucrări mari pentru a atrage atenția.
– Aș vrea să-mi mai povestiți o întâmplare din România.
– Am avut conversații interesante cu oameni care cunoșteau bine istoria Americii. Străzile mi s-au părut foarte sigure, iar într-o noapte am fost invitat la o palincă de către niște localnici. A fost o experiență deosebită care m-a făcut să iubesc România.
„Am câștigat loteria părinților pentru a putea face ceea ce fac astăzi”
– Ați avut o viață neobișnuită, ați renunțat la școală la 15 ani și nu aveți pregătire artistică formală…
– Da, am crescut în familia a doi profesori. Am abandonat școala după moartea tatălui meu.
Sunt autodidact și îmi place să lucrez în diverse medii. Sculptura este, însă, forma de artă la care mă pricep cel mai bine.
– Cum ați început să faceți sculpturi din sârmă?
– La 15-16 ani am realizat un scaun din sârmă pentru o păpușă, iar de acolo am început să îndoi sârma. Deși nu aveam pregătire artistică, am continuat să exersez.
Am muncit mulți ani ca paznic de bar, unde am continuat să creez sculpturi din sârmă. Așa am ajuns să expun lucrările pe străzi, fără să știu că fac „street art”.
Sârma bună la reparat mașina în Valea Morții
– Apropo de sârmă, noi românii spunem că putem repara cam orice cu o sârmă…
– Într-o vară am avut o problemă cu mașina în Valea Morții și am reușit să o repar cu sârma mea de sculptură. A fost o experiență interesantă.
– Toate lucrările pe care le-ați făcut sunt dintr-o bucată de sârmă continuă?
– Da, fiecare sculptură este realizată dintr-o singură bucată de sârmă, ceea ce îmi permite să creez lucrări de mari dimensiuni.
Sursa articol: https://hotnews.ro/interviu-crescut-intr-o-familie-de-profesori-a-renuntat-la-scoala-la-15-ani-a-fost-paznic-in-baruri-si-a-ajuns-sa-faca-arta-din-sarma-povestea-artistului-care-a-creat-ochiometric-2361134
Sursa foto: Inquam Photos
