De ce „triumful” lui Trump din Groenlanda este, de fapt, un eșec

Publicat pe:

Donald Trump pare să fi realizat, în sfârșit, ceea ce a declarat că își dorește în Groenlanda: o expansiune a prezenței militare americane, posibilitatea de a construi noi baze și asigurări împotriva influenței strategice a Rusiei și Chinei. Totuși, Groenlanda nu va fi cedată Statelor Unite.

Potrivit lui Isaac Stanley-Becker în The Atlantic, aceasta este o soluție foarte similară cu ceea ce liderii danezi și groenlandezi au susținut încă de la început: un acces mai mare pentru armata SUA și o cooperare mai strânsă pentru securitatea Arcticii, fără a anexa teritoriul și fără a destabiliza NATO.

Acordul, pe care Trump l-a descris ca fiind „un triumf”, răspunde în mare parte intereselor tuturor părților implicate, însă vine după luni de amenințări care au avut un cost greu de recuperat pentru Washington: încrederea aliaților.

SUA pot construi noi baze și folosi spațiul aerian

Printre altele, Statele Unite vor avea capacitatea de a construi baze suplimentare și de a utiliza spațiul aerian al Groenlandei. De asemenea, acordul reafirmă dreptul populației groenlandeze de a-și decide viitorul și se așteaptă să interzică baze ale unor state din afara NATO, împreună cu măsuri care să blocheze investițiile sensibile ale Rusiei și Chinei.

Trump a declarat că Washingtonul va avea „pentru totdeauna” capacitatea de a lua măsurile necesare pentru securitatea Groenlandei și a Statelor Unite și că va începe dezvoltarea unei prezențe militare americane semnificative pe insulă.

Marco Rubio, Secretarul de Stat, a caracterizat acordul ca fiind o soluție cuprinzătoare pentru preocupările de securitate ale Americii.

Dar mare parte din acces exista deja

Un aspect paradoxal este că, potrivit The Atlantic, un acord semnat între SUA și Danemarca în 1951 oferea deja Washingtonului o libertate extinsă pentru desfășurarea operațiunilor militare în Groenlanda.

În prezent, Statele Unite dispun de baza spațială Pituffik în nord-vestul insulei, iar în timpul Războiului Rece au avut mii de soldați în diverse baze și instalații radar. După încheierea Războiului Rece, prezența americană s-a redus semnificativ.

O preocupare actuală a Washingtonului, conform unor surse citate de The Atlantic, era ce s-ar întâmpla dacă Groenlanda ar decide să devină independentă și ar încerca să restricționeze accesul militar american sau infrastructura necesară.

Noul acord abordează această problemă prin includerea Groenlandei în mod direct și printr-un angajament trilateral mai stabil.

De la amenințarea cu forța la o soluție negociată

Drumul până la acest acord a fost complicat. Trump a afirmat constant că SUA au nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și, la începutul anului, nu a ezitat să sugereze chiar utilizarea forței pentru a o obține.

Situația a devenit atât de gravă încât armata daneză a transportat rezerve de sânge și explozibili în Groenlanda, pregătindu-se pentru eventualitatea unui atac american. Premierul danez Mette Frederiksen a avertizat că un atac al unui membru NATO asupra altui membru ar duce la „sfârșitul NATO”.

La Davos, în ianuarie, Trump a adoptat o poziție mai conciliantă, anunțând un cadru pentru un acord viitor. Totuși, în lunile următoare, a revenit la retorica conform căreia Groenlanda ar trebui să fie sub controlul Statelor Unite.

În același timp, negociatorii din SUA, Danemarca și Groenlanda discutau deja soluțiile pe care le conține acordul actual: întărirea securității americane în Arctica și limitarea influenței Rusiei și Chinei.

Groenlanda rămâne a groenlandezilor

Acordul nu prevede cedarea Groenlandei către SUA. Dimpotrivă, conform oficialilor americani și europeni citați de The Atlantic, documentul va reafirma dreptul populației Groenlandei de a-și decide propriul viitor.

Premierul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a declarat că acordul „recunoaște interesele Groenlandei și locul nostru în cooperarea internațională”.

Danemarca susține că această înțelegere întărește atât NATO, cât și securitatea europeană. Acordul urmează să fie semnat de cele trei părți la Adunarea Generală a ONU și va intra în vigoare după finalizarea procedurilor parlamentare necesare.

Câștigul strategic și pierderea de încredere

Washingtonul pare să fi atins obiectivele sale de securitate: un acces militar îmbunătățit, protecții împotriva Rusiei și Chinei și o relație instituționalizată cu Groenlanda. Totuși, The Atlantic subliniază că aceste aspecte ar fi putut fi negociate fără amenințarea anexării și fără perspectiva, oricât de improbabilă, a unui conflict între aliații NATO.

În timpul crizei, guvernele europene s-au aflat în dificultatea de a determina dacă amenințările lui Trump erau reale, tactici de negociere sau provocări. The Atlantic notează reacțiile favorabile, dar rezervate din partea Danemarcei și Groenlandei cu privire la acord, ceea ce reflectă costul politic al acestui episod. La Nuuk, în noaptea în care Trump a anunțat acordul, interesul și neliniștea erau evidente.

După cum se observă în alte situații, concluzionează The Atlantic, SUA ar fi putut să-și atingă obiectivele de securitate, dar au pierdut încrederea atât a aliaților, cât și a celor pe teritoriul căror intenționează să-și sporească prezența militară. (S.D.S.)

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ce-triumful-lui-trump-din-groenlanda-este-de-fapt-un-fiasco

Sursa foto: Kevin McCarthy / Wikimedia Commons / Public domain

Articole asemanatoare