Sumo este un sport tradițional japonez cu o istorie de peste o mie de ani. Este o formă de luptă corp la corp între doi atleți puternici. Scopul este de a scoate adversarul din ring sau de a-l face să atingă solul. Este un sport cu reguli stricte și o etichetă sacră.
Sumo este mai mult decât un sport. Este un ritual care combină forța fizică, echilibrul și disciplina mentală. Luptătorii se numesc rikishi și urmează un stil de viață auster. Mănâncă, dorm și se antrenează după reguli fixe, zi de zi.
Originile și tradiția acestui sport
Sumo are origini religioase în Shinto, religia tradițională japoneză. Se crede că lupta era un ritual dedicat zeilor. Astăzi, multe mișcări din sumo păstrează simbolismul religios. De exemplu, aruncarea cu sare purifică ringul înainte de fiecare luptă.
Tradițiile sunt păstrate cu strictețe în turneele oficiale. Rikishi poartă costum tradițional numit mawashi și nu li se permite părul tuns scurt. Ceremoniile de dinaintea meciului sunt la fel de importante ca lupta în sine. Respectul pentru reguli este esențial.
Regulile de bază
Lupta are loc într-un ring circular numit dohyo. Câștigă cel care îl scoate pe adversar afară sau îl doboară. Nu sunt permise loviturile cu pumnul, tragerea de păr sau răsucirea degetelor. Tehnicile admise sunt numite kimarite și sunt peste 80 la număr.
Un meci de sumo durează, de obicei, doar câteva secunde. Rareori trece de un minut. Este o explozie de energie, strategie și forță. Arbitrul, numit gyoji, poartă haine tradiționale și are autoritate completă în ring.
Viața unui luptător de sumo
Rikishi trăiesc în așa-numitele heya, adică școli sau case de antrenament. Acolo se antrenează, mănâncă și dorm. Programul lor este strict. Ziua începe devreme, cu ore de antrenamente intense. Masa principală este după-amiaza și constă în chanko-nabe, o tocană bogată în calorii.
Luptătorii tineri fac cele mai grele munci. Curăță, pregătesc mâncarea și îi servesc pe cei cu rang mai înalt. Doar prin muncă și disciplină pot avansa în clasament. În sumo, respectul pentru ierarhie este fundamental.
Clasamentele
Sumo are un sistem clar de ierarhii. Cel mai înalt rang este yokozuna, campionul suprem. Urmează ozeki, sekiwake, komusubi și maegashira. Promovarea se face pe baza rezultatelor din turneele oficiale. Scăderea în rang este posibilă dacă performanța scade.
Un yokozuna trebuie să fie mai mult decât puternic. Trebuie să fie un exemplu de comportament și disciplină. Dacă nu își mai poate păstra nivelul, este obligat moral să se retragă. Titlul de yokozuna nu se pierde, dar se poate renunța la el.
Turneele oficiale
În Japonia au loc șase turnee oficiale de sumo pe an, numite honbasho. Trei sunt la Tokyo, celelalte în Osaka, Nagoya și Fukuoka. Fiecare turneu durează 15 zile. Luptătorii din liga principală au un meci pe zi.
La finalul turneului, cel cu cele mai multe victorii câștigă yusho – trofeul. Este o onoare imensă și aduce prestigiu uriaș. Turneele atrag mii de spectatori și sunt difuzate la televiziune. Popularitatea sumo-ului rămâne foarte mare în Japonia.
Dieta și greutatea
Luptătorii de sumo nu mănâncă micul dejun. Încep ziua cu antrenamente intense, apoi urmează masa consistentă. Chanko-nabe este un preparat bogat în carne, legume și orez. Această dietă îi ajută să crească în greutate, dar și să aibă energie.
Somnul imediat după masă favorizează acumularea de kilograme. Un rikishi poate cântări peste 150 de kilograme. Totuși, greutatea nu este totul. Mulți luptători slabi, dar agili, câștigă prin tehnică și viteză. Sumo-ul nu înseamnă doar masă corporală.
Sumo modern și internațional
Deși este un sport tradițional japonez, sumo-ul a devenit cunoscut la nivel internațional. Multe țări au federații proprii de sumo amator. Japonia acceptă și luptători străini în ligile profesioniste. Mulți campioni au fost din Mongolia, Rusia sau Hawaii.
Prezența internațională a adus o nouă imagine sumo-ului. Totuși, Japonia păstrează ferm tradițiile. Toți luptătorii, indiferent de origine, trebuie să urmeze același cod strict. Sumo-ul rămâne o formă de artă și cultură, nu doar un sport.
Respectul pentru adversar
În sumo nu există ostilitate personală. Adversarii se respectă profund, chiar dacă lupta este intensă. Înainte și după meci, luptătorii se înclină. Nu există provocări sau gesturi de sfidare. Respectul este elementul central al acestui sport.
Această atitudine face sumo-ul unic. Chiar și în înfrângere, un rikishi își păstrează demnitatea. Este învățat să accepte eșecul cu calm și să muncească mai mult. Sumo-ul formează caractere, nu doar atleți puternici.
Concluzie: Sumo-ul, un echilibru între forță și tradiție
Sumo este un sport complex, cu rădăcini adânci în cultura japoneză. Îmbină disciplina, forța și respectul într-un mod unic. Deși pare dur, este ghidat de reguli stricte și valori nobile. Răbdarea, efortul și onoarea sunt la baza acestui sport.
Pentru pasionații de sport, sumo oferă un spectacol intens și plin de simboluri. Este o călătorie în inima Japoniei autentice. Un sport ce merită cunoscut, respectat și urmărit cu interes.